562
        vizite

        Traieste pur si simplu.

        Fiecare greşeala este o ocazie de a învãţa. Totul este sã nu comiţi
        aceeaşi greşealã în mod repetat - ar fi o prostie... Însã comite cât mai
        multe greşeli noi de care eşti în stare; nu trebuie sã-ţi fie teamã, cãci
        acesta este singurul mod în care natura îţi permite sã înveţi.
        Religiozitatea înseamnã pur şi simplu o provocare pentru a creşte, o
        provocare aruncatã seminţei pentru a ajunge la apogeul exprimãrii sale,
        a se deschide în mii de flori şi a-şi raspândi parfumul ascuns în ele.
        Aceastã mireasmã subtilã este ceea ce numesc eu religiozitate.
        Fiecare este atât de nefericit încât vrea sã gãseascã o explicaţie acestui
        fapt. Iar societatea v-a dat pentru asta o strategie foarte bunã: faptul de a
        judeca.
        Mai întâi te judeci, desigur, pe tine însuţi în legãtura cu toate lucrurile.
        Nici o fiinţã nu este perfectã şi nici un om nu poate fi vreodatã perfect,
        deoarece nu existã perfecţiune; prin urmare, faptul de a judeca este
        foarte uşor. Tu eşti imperfect şi existã o serie de lucruri care dovedesc
        aceastã imperfecţiune. Şi atunci te înfurii, te ridici împotriva ta şi
        împotriva întregii lumi: "De ce nu sunt perfect?" dupã care priveşti spre
        ceilalţi, încercând sã regãseşti aceastã imperfecţiune în fiecare.
        Şi doreşti sã-ţi deschizi inima, deoarece pânã nu o deschizi, viaţa ta va fi
        lipsitã de orice celebrare, va fi aproape moartã. Însã nu poţi sã faci acest
        lucru direct. Trebuie sã distrugi mai întâi în întregime acest mecanism.
        Deci, în primul rând: nu te mai judeca pe tine însuţi.
        În loc sã te judeci, începe sã te accepţi pe tine însuţi cu toate
        imperfecţiunile, cu toate slãbiciunile, cu toate greşelile şi eşecurile. Nu îţi
        cere sã fii perfect. Aceasta înseamnã sã ceri ceva ce nu este cu putinţã;
        te vei simţi frustrat.
        La urma urmei, eşti o fiinţã omeneascã.
        Priveşte animalele, priveşte pasarile: ele nu sunt triste, ele nu sunt
        frustrate. Niciodatã nu o sã vezi un bizon ieşindu-şi din fire. El este pe
        deplin mulţumit sã îşi mestece aceeaşi iarbã în fiecare zi. El este
        aproape iluminat! Nu existã nici o tensiune, el este în deplinã armonie cu
        natura, cu el însuşi, cu tot ceea ce este.
        Bizonii nu fac partide pentru a revoluţiona lumea, pentru a schimba

        bizonul în super-bizon, pentru a face bizonii religioşi sau virtuoşi. Nici un
        animal nu este preocupat de vreun ideal uman.
        Cu siguranţã cã bizonii râd şi întreabã: "Ce vi s-a întâmplat? De ce nu
        puteţi fi pur şi simplu voi înşivã? Ce nevoie aveţi sã fiţi altcineva?"
        Primul lucru este aşadar acela de a te accepta, în mod profund, pe tine
        însuţi.
        Nu condamnaţi senzualitatea! Ea a fost condamnatã în întreaga lume. Şi
        din cauza acestei condamnãri energia care poate înflori în senzualitate
        se transformã în perversiune, gelozie, furie, urã; ea genereazã o
        existenţã aridã, lipsitã de orice savoare. Senzualitatea este una din
        binecuvântãrile omenirii. Este sensibilitatea voastrã, este conştiinţa
        voastrã. Este conştiinţa voastrã filtrata prin corp.
        Pãrinţii au crezut întotdeauna despre copii cã sunt proprietatea lor şi cã
        aceştia trebuie sã le fie întrutotul asemãnãtori, sã îi copieze întocmai. O
        copie este însã lipsita de orice frumusete, iar existenta nu apreciaza aşa
        ceva; ea se bucura numai de ceea ce este original.
        Trebuie sã îţi ajuţi copiii sã creascã, astfel încât sã te depãşeascã.
        Trebuie sã îi ajuţi sã nu te imite. Adevãrata îndatorire a pãrinţilor este
        aceea de a-şi ajuta copiii sã nu îi imite. Copiii sunt tentaţi, prin însãşi
        firea lor, sã imite. Şi pe cine ar putea imita? Pãrinţii sunt cei mai apropiaţPânã acum pãrinţii au apreciat foarte mult faptul cã propriii lor copii le
        seamãnã. Tatãl se simte mândru cã fiul sãu îi seamãnã. Iar viaţa
        copilului este pierduta, el nu este dorit aşa cum este el de fapt.
        Datoritã acestei concepţii greşite, de a fi mândru de copiii care te imitã,
        am creat o societate în care toatã lumea imitã.
        Obedienţa nu presupune inteligenţã. Toate maşinile sunt obediente.
        Nimeni nu a auzit vreodatã despre o maşinã care sã nu se supunã.
        Supunerea este, de asemenea, simplã. Ea te elibereazã de povara
        oricãrei rãspunderi. Atunci nu mai este nevoie sã elaborezi un rãspuns,
        trebuie sã faci doar ceea ce ţi se spune. Rãspunderea aparţine celui
        care a dat ordinul. Dintr-un anumit punct de vedere, eşti foarte liber: nu
        poţi fi condamnat pentru acţiunile tale.
        Religiozitatea nu este ceva în care sã crezi - este un fapt care trebuie
        trãit, experimentat; ea nu este o credinţã pe care sã o ai în minte, ci o
        savoare a întregii tale fiinţe.

         

         

        2017-11-25 2:00 PM Comentarii 0 Vizitator si, Cultura, INTERES, de, Trãieşte pur şi simplu.

        Autentificare
        Cele mai noi stiri
          Cunoaşteti rasp...
          Traieste pur si...
          Magia atingerii
          De ce baietii n...
          Barbatii pot „a...
          Femeile citesc ...
          De ce barbatii ...
          De ce ar trebui...
          Barbatii si pri...
          De ce ochii fem...
        Reclama
        Urmarestene
        Statistici


        Cine ne-a vizitat astazi?
        Parerile voastre
          2015-01-18
          2015-01-07
          2015-01-06
          2015-01-05