243
        vizite

        Cum am ajuns astfel

        A fost o vreme cînd bărbaţii şi femeile trăiau fericiţi la un loc şi munceau în armonie. Bărbatul se aventura zilnic într-o lume ostilă şi periculoasă, riscîndu-şi viaţa ca vînător, pentru a aduce hrană femeii şi copiilor săi, apărîndu-i împotriva animalelor sălbatice sau a duşmanilor. El şi-a dezvoltat un sistem de orientare în spaţiu pentru a găsi mai uşor hrana şi a o aduce acasă, dar şi îndemînarea necesară pentru a putea nimeri o ţintă în mişcare. Fişa postului său ar fi următoarea: vînarea prînzului — şi asta se şi aştepta de la el.
        Femeia se simţea totuşi preţuită, pentru că bărbatul îşi punea în joc şi viaţa pentru a se îngriji de familie. Reuşita lui ca bărbat era măsurată prin capacitatea de a vîna şi de a aduce acasă de-ale gurii, iar respectul de şine era măsurat prin recunoştinţa femeii lui pentru bătălia şi eforturile depuse de el. Familia depindea de el şi de măsura în care îşi îndeplinea datoria de vînător al prînzului şi de protector — de nimic altceva. El nu trebuia în nici un caz să „analizeze relaţia" şi nici să ducă gunoiul sau să ajute la schimbatul aşternuturilor.
        Rolul femeii era la fel de limpede. I se încredinţase purtatul copilului în pîntece, acest lucru stabilind felul în care va evolua şi se va specializa pentru îndeplinirea acestui rol. Ea trebuia să fie capabilă să supravegheze exact zona în care se afla pentru a detecta semne ale primejdiei şi avea un excelent simţ de orientare, într-un spaţiu îngust însă, folosind delimitări precise pentru a nu se rătăci şi avînd talentul să sesizeze schimbările mărunte din comportamentul şi aspectul copiilor şi adulţilor. Lucrurile erau foarte simple: el era vînătorul-prînzului, iar ea, apărătoarea-cuibului.
        Ea îşi petrecea ziua avînd grijă de copii, adunînd fructe, legume şi nuci, intrînd în legătură cu celelalte femei din grup. Nu trebuia să se preocupe de hrana de bază ori să se lupte cu duşmanii, iar reuşitele îi erau măsurate în raport cu capacitatea de a menţine o viaţă de familie. Respectul de sine era determinat de recunoştinţa bărbatului ei şi de felul în care acesta îi aprecia talentul de a ţine „casa" şi de a avea grijă de toată lumea. Capacitatea de a purta copii în pîntece era con

        corpul unui porc sau al unui cal sau faptul că ADN-ul nostru este în proporţie de 97,5% identic cu al gorilei şi de 98,4% cu al cimpanzeului. Singura diferenţă în raport cu celelalte animale este capacitatea noastră de a gîndi şi de a plănui. Celelalte animale nu pot decît să reacţioneze la diverse situaţii în funcţie de moştenirea genetică a creierului lor şi printr-o repetare de comportament. Ele nu pot gîndi, ci doar reacţiona.
        Majoritatea oamenilor acceptă şi recunosc faptul că animalele acţionează în funcţie de instincte, care le determină în mare măsură comportamentul. Acest comportament instinctiv este uşor de perceput — păsările cîntă, broaştele oră-căie, cîinii ridică piciorul şi pisicile îşi vînează prada stînd la pîndă. Acestea nu sînt comportamente intelectuale, drept pentru care mulţi oameni fac cu greutate legătura între acest comportament şi comportamentul lor. Ignoră pînă şi faptul că şi comportamentele lor primare sînt instinctive — cum ar fi plînsul şi suptul.
        Toate comportamentele pe care le moştenim, pozitive şi negative, de la părinţii noştri sînt transmise la copii aşa cum se întîmplă şi în cazul animalelor. Atunci cînd noi, ca oameni, acceptăm că sîntem, de fapt, animale ale căror impulsuri sînt sensibilizate de milioane de ani de evoluţie, ne e mai uşor să ne înţelegem nevoile fundamentale, precum şi impulsurile, acceptîndu-ne în mai mare măsură şi acceptîndu-i totodată şi pe ceilalţi. In acest lucru constă drumul pe care trebuie pornit spre adevărata fericire.

         

        2017-09-20 8:45 AM Comentarii 0 Vizitator Cum am ajuns astfel

        Autentificare
        Cele mai noi stiri
          Cunoaşteti rasp...
          Traieste pur si...
          Magia atingerii
          De ce baietii n...
          Barbatii pot „a...
          Femeile citesc ...
          De ce barbatii ...
          De ce ar trebui...
          Barbatii si pri...
          De ce ochii fem...
        Reclama
        Urmarestene
        Statistici


        Cine ne-a vizitat astazi?
        Parerile voastre
          2015-01-18
          2015-01-07
          2015-01-06
          2015-01-05